Toţi oamenii care gândesc sunt atei?

Posts tagged “divinitate

Antiteism – indezirabil de crezut

Ma intalnesc adesea cu persoane ce au renuntat la orice forma de credinta intr-o entitate cosmica ce iti guverneaza viata si iti raspunde la rugaciuni, insa au un inegalabil regret. Acestia inca isi doresc sa mai poata sa mai creada in ceva, insa odata imbratisata o noua perceptie, ca cea logica si rationala, e imposibil ca in conditii lucide sa mai revii. Exista acea nostalgie pentru clipele petrecute la spovedanie, pentru slujbele la care asistau, pentru dorinta de a crede ca ce e in Biblie e ceva cu adevarat majestic.

Ei bine, asta ramane de neinteles pentu mine, care nu vreau sa ma numesc simplu ateu, ci si antiteu. De ce exista acest regret? Ce anume regretati? De ce va doriti sa fie adevarata?

Realitatea este ca regretati o dictatura celestiala, o monitorizare continua a unei ipostaze cosmo-antropologice a fiecarui moment al vietii voastre, zi si noapte, in fiecare clipa dormita si nedormita, din punctul in care ati fost conceput pana in momentul in care veti muri si mai ales dupa. Destul de imbecila perceptia si doreste a ne vedea pe noi insine ca sclavi. Insa ce contravine cu legile date de Biblie, pedeapsa este tortura eterna. Ideea acestui Big Brother este de o tiranie greu de suportat. Aceasta deitate ajunge sa te pedepseasca pentru lucruri umane, legate de cotidian, dar si de ceea ce George Orwell numeste „thought crime”, sanctionarea pana si a gandurilor. Acum sincer, cine isi doreste ca asa ceva sa fie adevarat?

Moralitatea biblica sta sub semnul intrebarii. Nu e ca si cum penitenta primita poate avea baze solide de justificare in cadrul legilor date de Biblie. Daca sunt cateva lucruri morale in ea, nu suntem intr-atat de retardati sa-i atribuim intreaga noastra etica acestei carti scrise si rescrise pana la punctul de a pierde intelesul. Oare pana la Decalog,  israelitii au umblat in desert crezand ca e ok sa ucizi, sa furi sau sa-ti neglijezi parintii? Mda… chiar asa? Dar oare dupa Decalog, ideea de sclavie si genocid nu parea a avea baze imorale?

De departe optima in vreun capitol, mi se pare denigrant ca specie sa avem o credinta care sa ne motiveze sa  fim buni unii cu altii. Oare nu am fi buni, ca si o rezultanta a instinctului nostru de autoconservare generalizat la specie? Evident. Oare nu am regasi ajutorul reciproc benefic supravietuirii noastre? Evident. Oare nu am vedea lumina zilei in alta prisma daca ne-am baza pur si simplu pe noi insine, fara a ne feri de sanctiunile draconice a unui sistem totalitar ca si cel religios? Evident.

Si totusi… exista persoane care regreta un dumnezeu. Unul pe care trebuie sa-l iubesti, dar sa nu uiti sa te temi de el in acelasi timp. Unul care te pedepseste doar pentru ca vrea sa te testeze.  Asa cum si Avraam a vrut ca sa-si ucida fiul sa-si demonstreze iubirea, insa pana a ajunge  pe muntele unde trebuia sacrificat, e anuntat sa stea linistit ca Dumnezeu doar glumea. Desigur, omul moral din Biblie vede corect ca sa-si sacrifice fiicele violului libidinosilor din Sodoma ca nu cumva sa-i violeze pe ingerii care aparusera in casa lui. De asemenea sa nu uitam incidentul in care deitatea suprema da frau liber soldatilor de a profita de pe urma femeilor victime de razboi in orice mod doresc ei.

Daca aceste lucruri vin dintr-o carte care se pretinde a fi exordiul vietii noastre civilizate si ne asigura bunastarea noastra spirituala, atunci traim intr-o lume cam fucked-up.

Asta desigur daca ar fi cazul sa fie reala. De ce nu vreau eu sa fie reala? Simplu… detest ideea de a fi sclavul unui tiran egocentric, gelos si genocidal care se vrea a fi considerat bun si milostiv. De fiecare data oamenii citeaza orhidee si pasari colibri ca si marturii a unui bun creator. Insa nimeni nu citeaza un vierme ce mananca din ochiul unui orfan undeva pe malul Gangelui. Daca se intampla ca cineva sa scape dintr-un caz de accident de masina sau de maladie Huntington a fost mana Domnului, insa nimeni nu-L invinuieste cand un embrion dezvolta sindromul  Klinefelter sau cand un autobuz de elevi cade de pe un pod.

Aceste lucruri contravin ideii unui Dumnezeu milostiv. Cartea acestei credinte (si nu numai) contravine ideii de axiologie umana. Nu intotdeauna primim ceea ce vrem, insa ratiunea ne lasa doua optiuni. Recomandabil e sa o acceptam pe cea mai empirica.

Tot ce e ilogic si stupid din Biblie, e o jignire la superioritatea noastra de Homo sapiens.

Permiteti-mi sa inchei acest discurs cu cuvintele lui Anton LaVey (cu toate ca a fost satanist la viata sa) :

Ideea de divinitate e un semn de slabiciune intelectuala pentru oamenii de rand.

Voi vreti asta? Eu stiu clar ca eu NU!